Pe 30 aprilie 2023 se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Ion Popescu-Gopo, una dintre figurile reprezentative ale cinematografiei românești, dar și o personalitate destul de superficial cunoscută de publicul larg, cu toate că premiile cu care sunt recompensate anual cele mai importante realizări filmice naționale îi poată numele.
29 noiembrie 1989. O veste șocantă a cutremurat lumea filmului românesc, anunțând dispariția prematură și fulgerătoare a președintelui Asociației Cineaștilor, regizorul Ion Popescu-Gopo, care peste doar o zi urma să împlinească 66 de ani și 7 luni. „Cu Gopo am fost prieten de familie foarte bun. Era incredibil de superstiţios. Se spune că marţea sunt trei ceasuri rele, motiv pentru care Gopo avea un regim de viaţă cu totul şi cu totul special în această zi. Nu venea la şedinţe, nu filma, mânca numai un singur fel, de post, la prânz. Nu răspundea nici la telefon! Am şi întrebat-o la un moment dat pe nevastă-sa, Ana Maria, ce face el toată ziua. «Păi stă în pat şi ascultă radio», mi-a zis. Ca să vezi iarăşi mâna destinului. Într-o zi de marţi, 28 noiembrie 1989, s-a hotărât şi el să iasă din casă ca să-şi spele maşina. Nici pomeneală să iasă cu maşina în oraş, doar s-o spele. Iar a doua zi a făcut atac de cord!“, își amintea, peste ani, regizorul Gheorghe Naghi.
Absolvent al Academiei de Arte Frumoase din București, Gopo (pseudonim pe care l-a folosit pe tot parcursul carierei sale artistice, alcătuit din primele silabe ale numelor de familie ale mamei, Gorenco, şi tatălui, Popescu) a fost un pionier al filmului de animație din România, dar și un artist original, a cărui activitate s-a desfășurat în numeroase domenii de creaţie, de la grafică, sculptură, ilustraţie de carte, publicistică, la filmul de scurt şi de lungmetraj. A debutat în presă în 1939, publicând caricaturi, a fost reporter – grafician la ziarul „România liberă“ între 1945 și 1950 – și s-a numărat printre fondatorii primului studio de animație din România, prin intermediul căruia și-a câștigat un nume de prestigiu pe plan mondial, Gopo fiind, multă vreme, singurul cineast român al cărui nume era prezent în toate dicţionarele de specialitate din străinătate. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, vicepreşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Filmului de Animaţie (1969-1972) și şef al secţiei de film-televiziune la Organizaţia Mondială a Sănătăţii de la Geneva (1969-1974), Gopo a condus și Asociația Cineaștilor din România între 1968 și 1989, neașteptatul sfârșit surprinzându-l în plină activitate creatoare. Pe lângă animație, a abordat încă din 1956, ca scenarist, regizor şi, ocazional, interpret sau compozitor, filmul de ficţiune cu actori, premiera ultimei sale pelicule, „Maria și Mirabela în Tranzistoria“, având loc la 10 aprilie 1989.
